Riscuri legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă

Cuprins:

  1. Clasificarea agenților biologici

  2. Agenții biologici și efectele lor

  3. Unde putem întâlni agenți biologici

  4. Domenii ce implică risc biologic

  5. Efectele asupra sănătății

  6. Ce trebuie făcut pentru evitarea sau reducerea expunerii - Principii generale

  7. Practici sănătoase

  8. Exemple de măsuri tehnice şi organizatorice

  9. Obligațiile lucrătorilor

Nu îi vedem! Sunt aici?

 

Agenţii biologici se găsesc în multe sectoare de activitate şi locuri de muncă. Riscurile generate de agenţii biologici ar putea fi subestimate deoarece, în cele mai multe cazuri, aceştia nu pot fi percepuţi cu ochiul liber.

 

De aceea, prevederile legale au ca scop diminuarea riscului de a intra în contact cu agenţii biologici.

▶ Clasificarea agenţilor biologici:

  • Grupa 1 – nu provoacă boli la om.

  • Grupa 2 – provoacă boli la om/ improbabil de a se răspândi în colectivitate/există metode de prevenire şi tratament eficace (bacteria salmonella, streptococcus pneumoniae etc.).

  • Grupa 3 – provoacă boli grave la om/ risc ridicat de propagare în colectivitate/ există metode de prevenire şi tratament eficace (virusul hepatitei B, C, rabia etc.).

  • Grupa 4 - provoacă boli grave la om/ risc ridicat de propagare în colectivitate/ nu există metode de prevenire şi tratament eficace (HIV, virusul ebola etc.).

▶ Agenţii biologici şi efectele lor

 

Agenţii biologici includ:

  • bacterii (pot cauza tuberculoză, leptospiroză, probleme dermatologice etc.);

  • virusuri (pot cauza hepatită, gripă, HIV, turbare etc.);

  • ciuperci (pot cauza alergii etc.);

  • paraziţi (pot cauza boli parazitare, cum ar fi giardiaza, oxiuroza).

 

Animalele şi plantele pot fi gazde ale unuia sau mai multora dintre agenţii menţionaţi mai sus. De asemenea, fluidele şi ţesuturile umane sau animale pot conţine agenţi biologici.

▶ Unde putem întâlni agenţi biologici?

Lucrătorii pot fi expuşi la agenţi biologici la locurile de muncă unde intră în contact cu:

 

  • Sânge şi alte fluide umane şi animale.

  • Substanţe de origine animală (carne, lână, păr, etc.).

  • Materiale naturale sau organice (solul, argila etc.).

  • Materiale de origine vegetală (fân, paie, bumbac etc.).

  • Pulbere organică (făină, praf de hârtie, mătreaţă animală etc.).

  • Gunoi, dejecţii, ape reziduale.

Domenii ce implică risc biologic

 

  • Industria alimentară.

  • Agricultură (creşterea animalelor), silvicultură, horticultură, producţia de hrană şi furaje pentru animale.

  • Instituţii medicale şi de cercetări biomedicale.

  • Laboratoare clinice veterinare şi de diagnostic.

  • Eliminarea deşeurilor.

  • Epurarea apelor uzate.

  • Arhive, biblioteci, anticariate, muzee.

  • Procesarea lemnului.

  • Restaurarea clădirilor.

  • Zone de lucru cu sisteme de aer condiţionat şi umiditate ridicată.

▶ Efecte asupra sănătăţii

Agenţii biologici pot cauza diferite tipuri de boli:

  • infecţii cauzate de paraziţi, virusuri sau bacterii;

  • alergii cauzate de mucegaiuri, praful de făină, mătreaţa animală, enzime şi acarieni;

  • intoxicaţii;

  • cancer;

  • efecte nocive asupra fetuşilor.

​Agenţii biologici, deseori, îşi găsesc calea de intrare în organism prin leziuni ale pielii sau prin membranele mucoase ale ochilor, nasului sau gurii. De asemenea pot fi inhalaţi sau înghiţiţi, cauzând infecţii ale tractului superior respirator sau ale sistemului digestiv. Contaminarea se poate produce şi accidental, prin muşcături ale animalelor şi înţepături de insecte.

▶ Ce trebuie făcut pentru evitarea sau reducerea expunerii - Principii generale

 

Angajatorii au obligaţia legală de a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor împotriva tuturor riscurilor biologice la locul de muncă, prin:

 

  • Evaluarea riscurilor asociate agenţilor biologici, ţinând cont de natura, nivelul, durata de expunere şi de informaţiile existente.

  • Elaborarea unui program de măsuri pentru diminuarea riscurilor.

  • Informarea, consultarea şi instruirea lucrătorilor asupra recunoaşterii riscului, simptomelor, modului de transmitere a bolilor, măsurilor de protejare şi vaccinare.

  • Instrucţiuni de lucru.

  • Proceduri pentru cazuri de urgenţă.

  • Semnalizarea şi etichetarea.

  • Supravegherea medicală.

  • Monitorizarea riscurilor şi revizuirea măsurilor de prevenire.

▶ Practici sănătoase: 

  • Spălarea mâinilor şi folosirea de soluţii antiseptice.

  • Curăţenia locului de muncă.  

  • Prevenirea formării de aerosoli.

  • Folosirea echipamentului individual de protecţie pentru protejarea pielii şi a membranelor mucoase ale ochilor, nasului şi gurii. Vaccinări, dacă este posibil (ex. hepatită A/B, tetanus).

img_blog_wash_hands.jpg

▶ Exemple de măsuri tehnice şi organizatorice:

  • Utilizarea de scuturi şi/sau bariere de protecţie, containere închise etanş etc.

  • Etanşeizarea/izolarea locurilor de muncă în care sunt prezenţi agenţii biologici din grupele 2, 3 si 4.

  • Decontaminarea suprafeţelor de lucru, a echipamentelor şi a altor obiecte refolosibile care au intrat în contact cu agenţi biologici.

  • Înlocuirea barierelor de protecţie a suprafeţelor şi echipamentelor atunci când au fost contaminate sau la sfârşitul turei.  

  • Asigurarea curăţeniei la locul de muncă.

  • Asigurarea unor vestiare destinate echipamentelor individuale de protecţie şi de lucru separate de cele pentru îmbrăcămintea personală a lucrătorilor.

▶ Obligaţiile lucrătorilor:

  • Lucrătorii trebuie să utilizeze echipamentul individual de protecţie furnizat de angajator.

  • Sunt interzise mâncatul, băutul, fumatul, aplicarea de cosmetice sau folosirea/ manevrarea lentilelor de contact în zonele de expunere.

  • Este interzisă depozitarea de alimente/băuturi în frigidere, dulapuri sau pe rafturi unde există sânge sau alte fluide şi materiale potenţial contaminate.

  • Depozitarea şi transportul sângelui sau a altor fluide şi materiale potenţial contaminate (dinţi extraşi, ţesuturi etc.) trebuie să se facă în containere închise şi etichetate cu semnul de risc biologic.

  • Lucrătorii trebuie să îşi schimbe echipamentul individual de lucru la terminarea programului şi să nu îl ia acasă.